sclav pe platforma pipera

pe platforma pipera lucreaza multi muncitori care se dau intelectuali. aici au fost fabrici si uzine care dadeau tarii suruburi si alte chestii trebuincioase tarii.. nici acum nu ne ocupam cu “mint rubbing”, doar ca suntem mai robotizati, lucram in cladiri mai curate, dar .. mancam tot la impinge tava, avem fix 60 de minute pentru a imbuca si barfi toti colegii care nu sunt de fata, avem loc de fumat, fise de cafea, ca nimeni nu duce grija ficatului nostru si in mod particular legitimatii de acces care ne contorizeaza viata intr-o fuga continua catre ziua in care salariul ne intra pe card. pe platforma pipera sunt cladiri de birouri cu nume de care sigur ati auzit, in care stau in fata computerelor sute sau poate chiar mii de robotei, toti dupa chipul si asemanarea .. care dau la taste, care fac “suruburi moderne” si care se chinuie in fiecare dimineata sa gaseasca un loc de parcare. platforma pipera e un fel de campus, daca privim pozitiv problema, un fel de focar, daca suntem negativisti, un lagar la poarta caruia nu scrie inca Arbeit macht frei, desi fiecare pion stie ca intr-o zi va reusi sa evadeze sau va fi ..” gazat”. pe platforma pipera ne punem castile la urechi si ascultam muzica buna, pentru ca ne mintim ca noi nu mai suntem muncitori cu mainile negre de vaselina. suntem sclavi moderni, care facem febra musculara la degetele de la maini e frumos pe platfoma pipera, am deja o luna de munca aici. timp de 5 ani mi-am permis sa respir aer de Casa Scanteii, in turnurile unei cladiri care pastreaza iz de comunism .. si unde nu aveam cartela de acces