si daca intr-o dimineata te anunta ca mai sunt doar cateva minute sau cel mult cateva ore, ce poti sa faci .. sa cazi in agonie si sa iti framanti palmele, sa le transformi in pumni si apoi sa iti afunzi unghiile in carne, fara sa te doara, exercitii mecanice, automate, nenumarate.. si apoi sa treaca minute si ore, in care sa mergi aiurea, in cerc, invartindu-te in jurul vietii tale, privind pe geam cum trec oamenii cu sufletele dupa ei, trasaturi familiare sau necunoscute, toti privind in ochii tai goi si nereusind sa ghiceasca drama faptului ca tu stii de dimineata. se misca toti in trafic si tu odata cu ei, inert, parca desprins din propriul trup, privindu-te de langa, usor uimit ca ai atata forta incat sa apesi pe frana, pe acceleratie, manuind volanul ca si cum ar fi pe pilot automat. viata insasi pe pilot automat batand in secunde, avand mereu telefonul in campul vizual, stiind ca un apel inseamna moarte si totusi sperand prea adanc in tine in miracole. te gandesti pe cine o sa suni, ce o sa le spui, ai timp chiar sa iti formulezi raspunsuri la cuvintele pline de compasiune ale interlocutorilor – pe care le ghicesti. cat de previzibil pare omul in fata mortii. si dupa ce toate replicile s-au aliniat in gand, dupa ce tastezi in gol incercand sa scapi din propria capcana ramai mut raspunzand la telefonul pe care stiai ca il primesti. dupa cum ar spune marin sorescu, stim cu totii din momentul in care ne nastem. dar cat de neputinciosi ne dovedim tocmai atunci cand cunoastem dinainte sfarsitul.

pentru tine, tata

Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos…

Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut. (Boala, Marin Sorescu)

a trecut un an de cand violeta s-a decis sa ne impartaseasca secretele bucatariei sale. gateste de luni pana sambata pe jean luis calderon colt cu batistei. mancarea de la violeta are gust, are savoare, are ingrediente misterioase, dar cu siguranta nu are conservanti.o spune chiar ea aici

de la mesele micutului bistro poti privi prin geamul imens trecatorii grabiti, te poti pierde printre propriile ganduri vegheat de fotografiile pariziene ale lui robert doisneau sau te poti retrage in spate, pe terasa, unde iarna e cald si vara, racoare

pofta buna!

Andrei Plesu vorbeste astazi in Adevarul despre tinerii workaholici, noua generatie, dar si despre imposibilitatea acestora de a-si mai trai singuratatea pentru a se regasi pe ei ca oameni.

“Se practică frecvent o investiţie maximă de muncă, pentru rezultate care nu se mai percep decât ocazional, în weekend, în vacanţă, la pensie. Ai tot ce-ţi trebuie, dar eşti atât de istovit, încât nu-ţi mai trebuie nimic din tot ce ai. La orizont, apare un tip de vitalitate care, paradoxal,  subminează (sau amână) pofta de viaţă. Nu mai ai bucurii. Ai „satisfacţii”. (Andrei Plesu)

Plesu spune ca nu se poate trai “in conditia unei sociabilitati perpetue”. Si atunci ma intreb cata singuratate exista de fapt in bloguri, in contul de pe facebook – da, un nou hobby -, in discutiile de pe mess. Sunt instrumente de socializare sau metode moderne de a-ti pastra minimul de solitudine necesar supravietuirii ca individ nestatistic..

merg cu metroul. masina hiberneaza pana cand se topeste zapada din jurul ei (mi-o imaginez deja ca pe un ou de ciocolata cu surpriza ). intr-o seara, cand am plecat de pe platforma, cu cateva ziare in geanta, mi-am dat seama ca nu am chef sa frunzaresc ziarele de azi, ca as vrea sa vad ce se intampla maine (mai tineti minte filmul cu pisica ?). am citit pe net jurnalul, cotidianul, evz, in ordinea in care se updateaza seara site-urile lor. pe langa mine erau cetateni la vreo 45 – 50 – 55, de la munca. merg cu metroul zilnic de acasa spre munca si invers. citesc libertatea dimineata si seara (sincer nush ce pot citi atat de mult). ii culeg litera cu litera de pe print (sunt putine fraze, pe cuvant), spre seara e asa usor mototolita, paginile nu mai au ordinea de la prima ora, cele mai importante articole sunt impartasite cu colegii de pe scaunul de alaturi. si ma uit la telefonul din mana mea si le mai dau ziarelor din metrou vreo 5 ani. apoi nu vor mai fi decat hartii pe care le primesti gratis dimineata cand mergi la firma, pe care le arunci in primul cos, sau pe primul scaun, pana seara cand poti intra online pentru informatiile actualizate. sau ..

am primit luna in dar chiar cand lipsea, adica de eclipsa. Asa ca m-am gandit sa o daruiesc mai departe, pentru toti cei care au nevoie de luna ..Multumesc Vlad

o vizita de doua zile in capitala Europei te face sa intelegi ca politicienii lor sunt doar mai destepti decat ai nostri, dar facuti dupa acelasi model. vorbesc mult, te intreaba mereu de ce nu pot sa se conecteze la sistemul tau de gandire, de ce cuvintele lor de lemn nu pot ajunge la mintea ta tanara de viitor cetatean al Europei. o sala intreaga de jurnalisti a incercat sa raspunda acestor intrebari asa doar pentru a fi consemnate, pentru ca seminarul sa aiba un inceput si un final. ne zambim, vorbim in cat mai multe limbi posibile, partcipam la conferinte in care nu se spune nimic. jurnalistii veniti din tarile lor de bastina sunt considerati foarte importanti pentru ca ei cunosc problemele oamenilor de acasa. intrebare este: cui ii pasa de problemele oamenilor de acasa ? poate ca ar trebui .. in definitiv sunt aceleasi, chiar daca traite in alta limba. de exemplu, in Spania, prima pagina a ziarelor a fost tinuta de scandalul icoanelor in scoli .. ca si in ro. si situatii similare mai sunt. dar cine sta sa le numere ? ne indoctrinam in fiecare zi cu reportaje romantate ale romanilor care si-au gasit menirea peste hotare. putem percepe Europa ca o mare America in care oamenii se muta de ici colo pentru un loc de munca. doar ca aici vorbim multe limbi, avem culturi foarte diferite. si asta este una dintre informatiile pe care nu le regasesc in reportajele cu pricina: de ce nimeni nu scrie cum se traieste in Spania, Italia, Germania and so on ?! ca in Romania stim cu totii. aflam in schimb ca X isi poate cumpara haine acum din orice magazin. relevant, asta este esenta vietii de imigrant. punct

pe platforma pipera lucreaza multi muncitori care se dau intelectuali. aici au fost fabrici si uzine care dadeau tarii suruburi si alte chestii trebuincioase tarii.. nici acum nu ne ocupam cu “mint rubbing”, doar ca suntem mai robotizati, lucram in cladiri mai curate, dar .. mancam tot la impinge tava, avem fix 60 de minute pentru a imbuca si barfi toti colegii care nu sunt de fata, avem loc de fumat, fise de cafea, ca nimeni nu duce grija ficatului nostru si in mod particular legitimatii de acces care ne contorizeaza viata intr-o fuga continua catre ziua in care salariul ne intra pe card. pe platforma pipera sunt cladiri de birouri cu nume de care sigur ati auzit, in care stau in fata computerelor sute sau poate chiar mii de robotei, toti dupa chipul si asemanarea .. care dau la taste, care fac “suruburi moderne” si care se chinuie in fiecare dimineata sa gaseasca un loc de parcare. platforma pipera e un fel de campus, daca privim pozitiv problema, un fel de focar, daca suntem negativisti, un lagar la poarta caruia nu scrie inca Arbeit macht frei, desi fiecare pion stie ca intr-o zi va reusi sa evadeze sau va fi ..” gazat”. pe platforma pipera ne punem castile la urechi si ascultam muzica buna, pentru ca ne mintim ca noi nu mai suntem muncitori cu mainile negre de vaselina. suntem sclavi moderni, care facem febra musculara la degetele de la maini e frumos pe platfoma pipera, am deja o luna de munca aici. timp de 5 ani mi-am permis sa respir aer de Casa Scanteii, in turnurile unei cladiri care pastreaza iz de comunism .. si unde nu aveam cartela de acces

maine e Ziua Nationala a Romaniei, toata lumea se pregateste sa sarbatoreasca in diverse moduri. fasole si carnati, la ordinea zilei, iata cum ne pacalim ca sarmalele ar fi mancarea traditionala romaneasca .. dar patriotismul nu are treaba cu stomacul din cate stiam eu, nici cu paradele militare triste, parca am comemora Ziua Nationala, nu am sarbatori-o.. asa ca mai bine sa fiu de acord cu dl Bichir care ne atrage atentia ca nu suntem niste mari romani, ci unii mici, care nici macar nu ne prea dorim sa fim romani.. La multi ani ! Romania .. oare cati ani o sa ne mai suporti ?!// se pare ca s-au mai gandit si altii la aspectul patetic in care ne sarbatorim tara, altii .. in Cotidianul

alifantis, ora 10, pm, la munca .. si ma intreb intr-o doara de ce platesc chirie in bucurestiul asta mozolit, cand de fapt merg pana acasa cu masina ca sa fac dus si sa dorm. in week-end as petrece mai mult timp acasa, daca nu ar trebui sa merg la hypermarket sa fac cumparaturi. apropo – nu mai merg in carrefour, am zis, am zis! e murdar, lumea se calca in picioare ca sa cumpere tot si vanzatoarele mai ca nu sar peste tejghea, escalanad toate suncile si jamboanele, la tine sa te ia de guler .. divagand, m-am gandit daca mai exista oameni care lucreaza in schimbul III si care imi pot subinchiria apartamentul lor de muncitori din fabrici si uzine – pentru noapte, pentru un pui de somn pe zi? cu toate ca as putea dormi in masina dar daca as avea rulota, atunci as povesti cum eu nu mai stau la munca pana la 10 pm, ci cum ma plimb prin lume si scriu vederi pe blog .. uff, e din cauza de alifantis

sa revenim putin la Gandul care de azi este mai mic si oarecum nou .. scriam in urma cu cateva zile ca ziarul condus de CTP, aflat de ceva vreme in ograda MediaPro, se va re-lansa. s-a intamplat de luni. ce am remarcat – mult alb/negru, ceea ce ar putea da o nota distinsa unei publicatii, daca ar fi si mai lesne de inteles .. mie mi se pare cam greoi structurat.. pagini tematice ?! am vazut ieri educatia – nimic schimbat fata de vechile idei .. si ambiental – ceva sfaturi pentru casa asezate intr-o maniera pe care nu am deslusit-o. but, poate nu inteleg eu chiar totul.. si ajungand la postul astept online-ul .. pot declara cu mana pe inima ca il astept in continuare, din cauza ca nu s-a schimbat nimic .. si am navigat bine