Suntem în anul graţiei 3.874; ne aflăm în cetatea Tâmpitopole, locuită de Sinecorzi, ciudate fiinţe bipezi, cărora le lipseşte partea stângă a toracelui cu toate ale ei. Sinecorzii sunt un trib de Chinezi.
Cronica lui Caragiale, pe cat de fantastica, pe atat de reala, a fost descoperita cu sprijinul unui editorial marca CTP, pe care daca il citesti razi sau plangi. sau amandoua.
Postat in oaia pe platforma | 4 Comentarii »
sunt si medici care recunosc ca sistemul este bolnav. stima lor si celor care nu uita de ce au dat la medicina, desi fac garzi de 48 de ore pe salarii de 10 – 20 de milioane de lei vechi. am cunoscut doctori care mi-au raspuns la intrebari, am cunoscut medici carora le-am oferit cu greu un cadou pentru ca stiam ca nu le pot da ce mi-au dat ei la schimb: sanatate sau chiar viata. am vazut si multi inraiti de sistem insa. cineva trebuie sa trateze sistemul deci, nu sa ne lase pe noi – pacienti – sa ne luptam cu ei – medicii. dar oare are cineva interesul ?!
Postat in oaia pe platforma | 4 Comentarii »
familia unui aviator este anuntata in direct de catre jurnalistii unui post de televiziune – Pro Tv – ca pilotul si-a pierdut viata in accidentul de la Balotesti. cazul real este acum o lectie de jurnalism la capitolul ASA NU.
si atunci de ce se persista in greseala, de ce se sfasie suflete in direct cu indarjire draceasca ? pe cine incearca reporterii de la televiziuni sa testeze ? pe rudele daramate de durere ale celor care s-au dus sau propriul public ? cine are in target roboti fara inimi ? ma refer aici la ultimul caz, al handbalistului Marian Cozma – Dumnezeu sa-l odihneasca! – care si-a pierdut viata intr-un mod ingrozitor. parintii lui probabil sunt distrusi. nu pot sa stiu ce e in sufletul lor, nu sunt parinte.
si intr-o asemenea situatie, cum sa-i inteleg pe jurnalistii de la Realitatea Tv care il iau la telefon pe tatal celui ucis si il tin pana cand ii fac sufletul si vocea zdrente ? cum sa ma mai uit la cei care se duc acasa la mama baiatului de 26 de ani si mi-o arata pe doamna Cozma cand spune, pierduta de lume, ca ea nu poate accepta moartea lui Marian. atat. pana aici. lasati-i in pace, ca nu ei si-au omorat baiatul! de ce nu va concentrati pe ucigasi ? poate pentru simplul motiv ca unii cred ca fac rating din durere. cu mine nu. si daca mai exista oameni, sper ca au schimbat toti canalul.
Postat in oaia pe platforma | 1 comentariu »
sunt asigurata in sistemul de sanatate de stat. sunt angajata si lunar compania plateste – obligatoriu – o suma destul de mare catre CASMB (Casa de Sanatate a Municipiului Bucuresti). am un medic de familie, pe care mi l-am ales aproape aleatoriu si in holul caruia sunt lipite multe afise cu drepturile pacientului roman. conform legii, daca esti bolnav, pe langa durere ar trebui sa ai drepturi. unul dintre acestea este cel la ingrijire medicala. cel mai important.
din cauza mizeriei din spitale, din cauza asteptarilor umilitoare pe holurile policlinicilor, cand iti iei bilet de ordine, dar cu toate astea.. ordinea este cu totul alta, din cauza unor medici care nu au niciun interes sa te trateze si sigur din cauza faptului ca in urma cu 4 ani un medic de la o camera de garda m-a trimis acasa cu antiinflamatoare, cand eu am fost operata de apendicita, de urgenta, a doua zi. sunt doar cateva. motive pentru care mi-am facut un abonament de sanatate la o clinica privata. platesc lunar o suma mai mica decat cea pe care o da compania pentru care lucrez la CAS, in schimb beneficiez de rabdare, curatenie, bun simt. cand am fost nemultumita de un serviciu am reclamat si s-a reziliat un contract cu un medic. si nu a fost nevoie sa chem televiziunea ca sa imi fac dreptate si nici sa il sun pe bazac sau pe arafat. nici macar nu a fost o situatie atat de dramatica precum la Satu Mare sau Slatina.
am evitat pe cat posibil sistemul de stat. simteam ca e putred. nici pe tata nu au vrut sa-l interneze la bacau, in urma cu un an, cand era grav. atunci am influentat cursul lucrurilor. daca ar fi nevoie as mai face-o inca o data. insa in seara asta m-am convins ca sanatatea sufera de o boala incurabila, care nu se trateaza nici cu ferrari, nici cu medicina alternativa araba.
am nevoie de o trimitere pentru un irm. se poate face in sistemul privat, la firmele care au contract cu Casa, cu o anumita reducere. se poate face si in spital, daca stai pe o lista de asteptare de cateva luni sau daca ai cunostinte. am ales prima varianta. mi se parea mai simpla. aveam trimiterea de la neurologul de la clinica privata si pe cea de la medicul de familie catre neurologul din sistemul de stat. doar acesta imi putea da recomandarea pentru irm cu reducere. dialogul care urmeaza este din ambulatoriul colentina, acolo unde am primit trimitere de la medicul de familie. s-a desfasurat in jurul orei 19.00.
- Nu mai consultam
- De ce ?
- A plecat medicul.
- Pe usa scrie program de la 14 la 21. (inainte sa incep discutia cu asistenta chiar ma bucuram ca am ajuns destul de devreme, ca uite e pana la 9..)
- (cu o grimasa greu de descris, Maria, care isi strangea geanta) Pai.., nu mai e. Dar aveti bon de ordine, ca noi numai cu bon de ordine si programare primim. (cu alte cuvinte, daca nu te-a omorat durerea de cap, atunci te fac eu la capitolul birocratie si hartogaraie. i-am servit insa o replica atat de enervanta, incat m-a trimis la camera de garda)
- Si daca merg la receptie si imi iau bon de ordine apare domnul doctor ?!
nu am primit raspuns. nici nu asteptam. era o intrebare retorica. sa il fi sunat pe bazac, pe arafat, la linia verde pentru pacienti ? nu. aveam deja tensiunea marita, capul imi pulsa de nervi. imi mai permisesem sa consult sistemul bolnav cu speranta ca doua vizite de lucru ale ministerului il vor face bine. ce utopie jalnica. nu era mai simplu sa sun de la inceput un prieten ?!
P.S. am intalnit medici in sistemul de stat fata de care voi ramane datoare pentru viata tatalui meu. sansa sta in oameni, asa cum scrie si cotidianul
Later Update// dupa inca o zi de alergatura pentru o simpla trimitere am decis sa platesc pentru irm. am deja recomandarea unui neurolog care considera ca este o necesitate si nu un moft. medicul neurolog din sistemul de stat a precizat intr-un final ca nu este nevoie sa imi fac irm, pentru ca: daca sunt diagnosticata cu spondiloza cervicala e normal sa ma doara capul. punct. as vrea ca toti romanii nemultumiti de sistemul national de sanatate sa dea in judecata statul. platim sa fim tratati, nu cersim ingrijire.
Postat in pe un picior de plai | 1 comentariu »
un om si-a pierdut viata precum in “Moartea domnului Lazarescu”.
un ministru si-a facut imagine pe sicriul unui mort (apropo, stie cineva daca omul acela fara conditii a fost inmormantat, daca l-a plans cineva ?!), a taiat si a spanzurat, a dat afara, ca apoi totul sa se piarda in cacealmaua bugetului. televiziunile au facut campanie timp de doua-trei zile cu diverse cazuri ale unor oameni care au avut de suferit in spitale. si nu din cauza bolilor.
ca multe subiecte tratate in ultima vreme in media, acesta a fost un caz care a tulburat un week-end, care a ridicat sonorul si care a murit la fel de subit ca dl Lazarescu. din nepasare.
pentru cei care uita prea repede, dar si pentru cei ale caror amintiri raman mereu vii, teo reuseste un video atat de trist, incat lacrimile coboara incet pe obraji in timp ce tu te intrebi ce este mai dureror: drama unei fete operate pe creier sau mizeria de spital in care a suferit interventia.
sa-ti dea Dumnezeu sanatate, t.o.
Postat in oaia pe platforma | 1 comentariu »
jurnalul – familia voiculescu (PC)
cotidianul – vantu (PD-L)
evz – ringier (PD-L)
adevarul – patriciu (PNL)
din aceasta scurta enumerare reiese ca adevarul ar fi la ora actuala cam singurul ziar de opozitie din Ro (cotidiane cu o oarecare audienta si prestanta). si totusi ori liberalii se revolta in soapta, ori nu s-au obisnuit cu noua postura, sau ce ii stinghereste sa reprezinte cu adevarat opozitia ?
Postat in oaia pe platforma | 1 comentariu »
masuri dure anticriza, se concediaza bugetari cam 20%, guvernul sinistru se intalneste iar si in acest week-end, ca in mai toate de cand s-a cazat la Palatul Victoria. trecem peste minima lectie de istorie de la care au chiulit alesii si de unde ar fi trebuit sa afle ca Unirea de pe 24 ianuarie nu s-a infaptuit la Iasi. Cuza a fost ales in Moldova pe 5 ianuarie, iar pe 24 in Tara Romaneasca.. in tot acest festivism ieftin, care se amesteca hilar cu dezbateri intense despre masura Executivului de a da afara oameni din aparatul central, mama s-a dus la posta sa-i ridice pensia tatalui meu.
fragment de viata cotidiana in Romania anului 2009. o coada imensa de batrani saraci, inraiti, bolnavi, care ajung sa se urasca intre ei, din cauza celor de mai sus. toti asteapta pensia, dar Posta anunta ca nu are bani de asa ceva. dupa doua ore de invrajbire, de sudalme si de umilinta vin 40 de milioane de lei vechi. dati cate o pensie mica sa ajunga la toti.. noroc ca aia din fata aveau niste pensii mizere. sa traiti bine..
Postat in oaia pe platforma | 2 Comentarii »
care s-a stins dupa ce l-a cinstit pe Eminescu, poetul cu care facuse un ..
Legământ
Lui Mihai Eminescu
Ştiu: cândva, la miez de noapte,
Ori la răsărit de Soare,
Stinge-mi-s-or ochii mie
Tot deasupra cărţii Sale.
Am s-ajung atuncea, poate,
La mijlocul ei aproape.
Ci să nu închideţi cartea
Ca pe recile-mi pleoape.
S-o lăsaţi aşa deschisă,
Ca băiatul meu ori fata
Să citească mai departe
Ce n-a reuşit nici tata.
Iar de n-au s-auză dânşii
Al străvechii slove bucium,
Aşezaţi-mi-o ca pernă
Cu toţi codrii ei în zbucium.
Dumnezeu sa-l ierte !
Postat in pe un picior de plai | Lasă un comentariu »
nu ati dat nimic, o stire, un semn, totul era despre Basescu la guvern, despre avionul lui Tiriac care s-a dat pe zapada la Oradea, fara nicio victima din fericire, despre .. dar nimic, aproape nimic despre Grigore Vieru. si totusi Jurnalul National
si o seara cu fulgi duiosi, pe care i-am privind timp de vreo zece minute, in masina, in parcare, asteptand sa ma sufoce, asa cum veneau de sus, ca niste lacrimi care nu mai apucasera sa fie varsate. s-au asezat usor pe pamant insa, ca intr-o adunare.. poate puneau totusi ceva la cale
p.s. cineva spunea sa nu o fac de oaie cu blogul. avea dreptate. multumesc
Postat in pe un picior de plai | 2 Comentarii »
nu ma intorceam din drum, faceam pasi inapoi daca imi pasea prin fata pisica neagra - cand eram in masina ma trecea un fior rece pe sira spinarii numai la gandul ca nu pot da inapoi -, iar in zilele de 13 evitam sa fac lucruri foarte importante. nu sunt vindecata complet de superstitii, dar am invatat ca nu pisica neagra imi decide soarta, ci .. Altcineva. tata a fost operat de urgenta pe 13. ma apasa ziua aia, a fost un drum lung pana la spital, o decizie grea si importanta, iar spre final un medic care a venit de acasa. am asteptat pe holul fioros de linistit de la Fundeni, pe la 2 noaptea, un neon palpita tresarind parca la fiecare gand de-al meu, o insotitoare a unui bolnav dormea pe scaunele de asteptare sforaind agale. ma gandeam, faceam scenarii, cautam zgomote de usi deschise si pasi de medici. am asteptam asa in jur de 3 ore, dupa care i-am multumit si am uitat ca am fost in 13.
Postat in Uncategorized | 4 Comentarii »
