functionarul de la coada maturii

ziua 13, in care renunt la lucruri. la studii, la un card pe care nu l-am mai folosit de un an. o zi plina de realizari, de altfel 🙂 ce frumos este la ing, ca la bcr-erste, m-am lamurit in urma cu ceva timp. aveam un card pe care l-am utilizat odata, sau de doua ori, dupa care l-am tinut in portofel pe post de obiect decorativ. asta m-a costat, dupa un an, suma de 40 de lei, din cauza ca ing-ul a decis sa introduca niscaiva comisioane. surprinzator – plicul minunat in care notificau clientii cretini ca le iau bani daca tin carduri pe post de bibelouri nu a ajuns la destinatie. nu acelasi lucru pot spune despre o alta corespondenta in care ma anuntau ca ma cheama la tribunal daca nu vin sa le dau partea leului. ok. s-a facut. ma deplasez pana la ing cu cardul, plicul si banii. dar, surpriza. nu pot achita acolo, din cauza ca nu au casierie. ar fi o varianta sa introduc banii pe card, dar greseala mea – recunosc – nu mai stiu pinul. doamna de la ghiseu face parte din categoria functionarilor pe care ii indragesc in mod special. nu pentru ca nu stie sa zambeasca, ci din cauza ca nu imi ofera nicio alternativa. ii spun ca nu imi amintesc codul pin, caci nu am folosit cardul de un an. ok spune domnisoara. atunci sa trecem cardul prin cititor si sa ne amintim pinul. corect, nu? m-am uitat zambind la dansa … ce poezie! si am intrebat-o daca vrea sa fac combinatii de cifre, una luate cate n, deoarece nu am nici cea mai vaga idee ce era in pinul ala. dar poate ne amintim.. da, iata cum functionarul vrea sa iti fie aproape, sa iti sape in santurile adanci ale memoriei, sa socoteasca alaturi de tine. ma rog, nu stiu daca am convins-o ca oamenii nu tin minte toate codurile de securitate pe care le-au folosit vreodata, cert e ca mi-a taiat cardul cu forfecuta si m-a trimis la sediul central sa achit datoria. fara nicio legatura intre un functionar si un maturator de strada, dupa povestea cu cardul am cautat o strada. si am intrebat primul om care mi-a picat in cale. m-a indrumat bine, dar am ajuns la o intersectie. unde era un alt maturator – care muncea, nu statea pe margine, nu servea bere, nu fuma, nu se lua de d-re pe strada – mi-a raspuns ca tocmai am ajuns 🙂 si ca trebuie numai sa fac dreapta si apoi dreapta. acolo domnita, gasiti gradinita. nu l-am intrebat de nicio gradinita, dar a fost atat de explicit, atat de calm, atat de precis, incat am stat mult si m-am gandit ce scoala a terminat de a ajuns in strada ..  respect ..    

masteratu’ .. prima si ultima data

azi m-am retras de la masterat. pomeneam despre asta in urma cu o luna cred, dar iata in sfarsit gasit si timp sa merg sa fac o cerere si sa-mi iau actele inapoi. din superstitie si pentru ca astazi e 13 nu voi renunta la categoria masteratu, pentru ca nu se stie niciodata ce ma mai apuca.. 🙂 ideea de a face un masterat in .ro m-a costat 6 milioane de lei vechi. am fost si la vreo 2 cursuri, cred ca ar fi meritat daca as fi investit in asta mai mult timp. acum am ramas doar cu nostalgia, imi doresc sa mai fiu studenta .. just one more time.